Hoinăreli prin Paris

Pain au chocolat, turnul Eiffel, muzee, shopping, o plimbare romantică pe Sena. Ce-ţi poţi dori mai mult?

Malta

O insulă fantastică, unde nu ai timp să te plictisești :)

Pompei(i)

Cum erau casele romanilor, cum erau străzile sau barurile lor, ce mâncau, cum îşi petreceau timpul?

București

Un oraș care nu ascunde nimic la prima vedere și poate tocmai de aceea aflu mereu lucruri noi despre el.

Irlanda şi frumusețile ei

O ţară de care m-am îndrăgostit la prima vedere.

Danemarca

Mi-am dorit să ajung, de ziua mea, într-o țară nordică. Mi-a plăcut atât de mult încât voi reveni.

România

Mereu surprinzătoare. Din ce în ce mai des, plăcut.

One World Romania 2017

Aş putea spune că să ajung la festivalul de film documentar care are loc în București, la începutul fiecărui martie, a devenit o tradiție pentru mine. În fond e al treilea an în care reușesc să prind câteva dintre proiecțiile One Word Romania la cinematograf. Ce-i drept, ceva mai puține de data asta, doar trei.

1. Lumea din umbră (Shadow World) - un documentar despre legăturile invizibile între politicieni și lobişti, teoria conspirației și afacerile de miliarde de dolari / euro cu arme combătute public de guverne, dar susținute neoficial, Margaret Thatcher, afacerea BAE şi prietenia strânsă a doamnei mai sus menționate cu ambasadorul Arabiei Saudite, prințul Bandar. Nu sunt neapărat lucruri de care să nu fi auzit până acum, dar puse cap la cap conturează un tablou mai complex. Filmul este bazat pe carte cu acelaşi nume, scrisă de Andrew Feinstein, un fost politician sud african care trăiește în momentul de față în Londra. Merită văzut și nu prea, mai ales dacă sunteți predispuși la depresii legate de felul în care ar trebui să funcționeze (și nu prea reușește) lumea de astăzi.





2. Pe o altă poveste și subiect, Mântuiește-mă (Liberami) vorbește despre munca de exorcizare pe care o duc preoții din Sicilia. În anumite comunități, mai ales în cele mici și/sau sărace, locul psihologului este luat de preot iar exorcizarea înlocuiește tratamentele de specialitate. O fi bine? O fi rău? Nu am reușit să îmi dau seama prea exact din film, deși concluzia care ne este "vândută" e că "eroii" documentarului par realmente alinați de ceea ce simt a fi intervenția divină în viața lor. După cum puteți vedea din trailerul de mai jos, filmul, departe de a fi sobru, menține atenția privitorului sceptic, prin umorul de situație, prezent aproape la fiecare pas. Îl recomand pentru cei care doresc să afle mai multe despre relația dintre oameni și credință într-una dintre cele mai frumoase (și sărace) zone alte Italiei. 





3. Orașul 40 (City 40) descrie unul dintre orașele ascunse ale Rusiei, Ozark? , locul în care trăiau (și mai trăiesc încă) specialiștii în arme nucleare din URSS. Construită într-o epocă în care se știau prea puține despre efectele secundare ale radiațiilor, localitatea care nu exista pe hartă înainte de '90, este situată într-o zonă idilică, dar aproape la fel de poluată ca Cernobîlul, fapt pentru care mulți dintre oamenii din împrejurimi mor de tineri. Asta este doar un aspect al problemei, celălalt fiind că, odată cu prăbușirea URSS-ului, producția de arme nucleare a scăzut ceea ce a adus problemele spinoase ale "tranziției" pe buzele tuturor. Pentru cei interesați de soarta zonelor nucleare, poate fi combinat cu un documentar despre lupii radioactivi de la Cernobîl, în fapt o viuziune paradiasiacă a unei lumi postapocaliptice, în care natura își revendică rapid locurile domesticite de om.





Bonus - Taxi Tehran

Un film sau documentar, depinde cum îl privești, despre viața oamenilor din Teheran, surprinsă din locul din care se vede cel mai bine orice oraș - bancheta unui taxi. Perspectiva este inedită și prin prisma faptului că regizorul, Jafar Panahi, joacă rolul șoferului de taxi. Fără a-mi da prea bine seama cât din film este regizat și cât e pur și simplu, reality-show, m-am uitat interesată la străzile orașului și fețele oamenilor și m-am amuzat copios trecând printre gâlcevi între necunoscuți (se pare că acolo este ceva obișnuit să împarți taxiul), situații hilare (cele două doamne care erau convinse că trebuie neapărat să își arunce peștișorii talisman într-un râu până la ora 12 a zilei respective, altfel mureau) și scene tragico-comice, cum ar fi cea a testamentului înregistrat cu telefonul mobil. Un must see, din punctul meu de vedere, mai ales că pentru poveștile lui vesele și nevinovate cu substrat, Panahi a fost închis de câteva ori în Iranul natal.


Ce mi-ar mai fi plăcut să văd dar nu a fost să fie?
Cam multe, zic eu. Le pun aici, atât pentru cei interesați cât și pentru propria ținere de minte:

1. Insultă (Insult)
2. Nu am trecut eu granița, a trecut ea prin mine (I Didn't Cross the Border, the Border Crossed Me)

3. O viață germană (A German Life)
4. Tânărul Patriot (Young Patriot)
5. Un spital plutitor în Siberia (Syberian Floating Hospital)
6. Vrabia golancă (Hooligan Sparrow)
7. Varză, cartofi și alți demoni (Cabbage, potatoes and other demons)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...