...în construcție...
E complicat să te simți bine. Mult mai simplu să fii deprimat. Fericirea/mulțumirea e ori o stare care “te lovește” ori o constructie pentru care ai nevoie de multă migală și tărie de caracter. Depresia, mai ales când ești, din născare, o ființă melancolică și melodramatică e a doua ta natură. Te scalzi în ea precum peștele în apă. E suficientă o măruntă nemulțumire care te bîntuie regulat pentru ca tu, după îndelungi introspecții și analize, să descoperi brusc și iremediabil că, de fapt, nimic nu merge așa cum ar trebui. Această descoperire se materializează, de obicei, în reflecții și cugetări “adânci” asupra harurilor cu care natura nu te-a înzestrat, asupra talentului de care faci dovadă în executarea “automatismelor” zilnice, asupra iq-ului tău care, clar, n-ar stârni nici măcar invidia unui neanderthalian etc... Împărțite pe sexe, frustrările devin diferite în funcție de norocul pe care l-ai avut: acela de a te naște mascul ori femelă. Ei se gândesc la brand, lungime, mașină, tupeu... evident insuficiente. Ele se gândesc la fund, celulită, mărimea nasului...
17 ianuarie 2007
era sa uit, draguta poza
RăspundețiȘtergereai scris totusi :) foarte bine spus tot, ma oftic intr-un fel ca n-am stiu eu sa zic asta. ma intreb in ce categorie ma incadrez, si in ce categorie ma vad ceilalti. solutii de durata? exista. solutia este ca atunci cand te loveste sa fericirea sa iti dai seama ce a provocat-o si sa mentii asta. intr-un fel cred ca solutia este un amalgam de cele doua situatii. aminteste-mi sa iti detaliez parerea mea intrucat nu imi ajunge locul asta :)
RăspundețiȘtergeredragutza, da' fake
RăspundețiȘtergerepoza sau ceea ce am scris e fake'?!?
RăspundețiȘtergerePOZA :)
RăspundețiȘtergere