...în construcție...

E amuzant, uneori, să îți aduci aminte ce scriai la 23 de ani.

E complicat să te simți bine. Mult mai simplu să fii deprimat. Fericirea/mulțumirea e ori o stare care “te lovește” ori o constructie pentru care ai nevoie de multă migală și tărie de caracter. Depresia, mai ales când ești, din născare, o ființă melancolică și melodramatică e a doua ta natură. Te scalzi în ea precum peștele în apă. E suficientă o măruntă nemulțumire care te bîntuie regulat pentru ca tu, după îndelungi introspecții și analize, să descoperi brusc și iremediabil că, de fapt, nimic nu merge așa cum ar trebui. Această descoperire se materializează, de obicei, în reflecții și cugetări “adânci” asupra harurilor cu care natura nu te-a înzestrat, asupra talentului de care faci dovadă în executarea “automatismelor” zilnice, asupra iq-ului tău care, clar, n-ar stârni nici măcar invidia unui neanderthalian etc... Împărțite pe sexe, frustrările devin diferite în funcție de norocul pe care l-ai avut: acela de a te naște mascul ori femelă. Ei se gândesc la brand, lungime, mașină, tupeu... evident insuficiente. Ele se gândesc la fund, celulită, mărimea nasului... 

Și așa te trezești în ziua cu norișorul sau sacul. Aceleași cauze generează efecte diverse. Totul depinde de personalitatea bipedului deprimat. Dacă ești coleric, norișoru’ e prietenul tău cel mai bun. Te-ajută să fii arogant și nesuferit și, mai ales, îți oferă posibilitatea magică de a tuna și de a fulgera în dreapta și-n stânga. Sport cu dublu efect: eliberarea de stres și mulțumirea sufletească obținută în urma pasării frustrărilor în ograda altuia. Dacă ești mai reținut și timid... you win the bag. Da, da ... știi despre ce vorbesc. E chestia aia pe care o dorești pe cap de cum ieși în lume. Să nu te vadă nimeni, să nu te simtă nimeni, să te lase dracului toți în pace. Eliberarea vine cu un ropot sănătos de plâns, o vorbă bună sau o rază de soare care îți mângâie fața.

Da, ”fericirea e un lucru mărunt”, dar atât de al naibii de greu de obținut. Există oare soluții de durată?

17 ianuarie 2007



5 comentarii:

  1. era sa uit, draguta poza

    RăspundețiȘtergere
  2. ai scris totusi :) foarte bine spus tot, ma oftic intr-un fel ca n-am stiu eu sa zic asta. ma intreb in ce categorie ma incadrez, si in ce categorie ma vad ceilalti. solutii de durata? exista. solutia este ca atunci cand te loveste sa fericirea sa iti dai seama ce a provocat-o si sa mentii asta. intr-un fel cred ca solutia este un amalgam de cele doua situatii. aminteste-mi sa iti detaliez parerea mea intrucat nu imi ajunge locul asta :)

    RăspundețiȘtergere
  3. poza sau ceea ce am scris e fake'?!?

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...