La timpul potrivit

Astăzi, la ora unu, va fi înmormântat un fost coleg de facultate. 

R. făcea dializă câteva ore pe zi, de mai bine de 15 ani. Am fost prieteni buni odinioară până când eu am fugit de spaima că, la un moment dat, nu o să mai pot face față. Eram mică, proastă și nu aveam tăria să îl ajut.  Relația s-a răcit treptat, ajungând, în ultimii ani, la stadiul urărilor de la mulți ani,de ziua fiecăruia.

 Mi-am dorit de multe ori să îi spun că îmi pare rău și să stăm măcar o dată de vorbă, pe îndelete, ca în anul trei de facultate. Nu  am reușit să o fac. Uneori îmi era frică că nu sunt suficient de puternică, alteori că o voi da din nou în bară și, în majoritatea zilelor în care mă gândeam la asta, credeam că am timp, că mai am timp, că mâine, poimâine sau săptămâna viitoare va fi mai ușor, voi găsi cuvintele potrivite...

Duminică, timpul s-a terminat.