Eseu despre nimic

Ce poţi să spui despre o zi în care nu s-a întâmplat nimic? Nu mare lucru dar, oricum, aşa sunt majoritatea zilelor. Monotone, plictisitoare şi, de multe ori, neplăcute.

Ce poţi să scrii despre “nimic”? Despre starea acea chinuitoare, între somn şi trezire, când planurile şi visele tale sunt suspendate în..viitor (poate) dar tu eşti prea obosit să te mai gândeşti la ele? Când viaţa se reduce la o însiruire de gesturi automate prin care faci timpul să treacă: mâncat, dormit, curăţenie, un film sau un serial care te “distrează”. Oare ce părere are despre asta gospodina robustă, îmbrăcată într-o bluză galbenă, care a ieşit împreună cu familia pe balcon? Oare cum văd ei viaţa în timp ce se uită în jos de la etajul 10 sprijiniţi în coate pe balustrada de beton, printre hainele puse la uscat? Cred că toţi suntem, într-o mai mică sau mai mare măsură specialişti în..nimic. Şi pentru mulţi dintre noi viaţa va rămâne doar o înşiruire de “nimicuri” aranjate frumos în “sertarele” minţii în aşteptarea acelui “ceva” care va schimba totul.

8 Mai 2010

2 comentarii:

  1. Oh, da...mare dreptate ei. Îmi amintește chestia asta despre o vorba de duh care spune că viața e ceea ce se întâmplă în timp ce noi stăm și ne facem planuri. Nu știu cât de exacta este parafraza.

    Mi-a plăcut inserarea gospodinei în însemnare. Foarte adânc...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, pentru multi viata e un mare nimic, alcatuit din mai multe nimicuri. Pacat... poate fi mult mai mult !

    RăspundețiȘtergere