1 ianuarie

O zi leneșă. Zi e mult spus. Am făcut ochi pe la 4 după-amiaza când era, deja, aproape noapte. Dar, până la urmă, toate zilele de 1 ianuarie sunt asemănătoare. Nu am pierdut chiar toate cele 24 de ore. Pe seară, ne-am uitat la un film care, zic eu, merită văzut - "12 ani de sclavie".

2 ianuarie

Am ieșit din casă. Orașul e încă gol, la fel și restaurantele. Brunch-ul cu fetele s-a transformat în lunch. Am fost la City-Grill-ul de pe Covaci. Dacă ieri am văzut un film bun, în seara asta am descoperit un serial istoric interesant - "Vikingii".

3 ianuarie 
M-am trezit devreme. Prea devreme. Sunt singura din casă care trebuie să fie la muncă în dimineața asta. În cameră, cald și bine. Afară, ceață londoneză. V se încolăcește ca o sarma în plapuma care a rămas numai pentru el. Eu îmi iau inima în dinți și ies afară. Metroul nu mai e așa de gol ca săptămâna trecută. Citesc despre Belle Epoque din suplimentul revistei Historia.

4 ianuarie

Sâmbătă. E iarăși ceață. M-am tuns. Am vrut breton. Ideile coafezei despre breton nu corespund cu ale mele. Am mers pe mâna ei, drept urmare, acum privesc lumea chiorâș printr-un maldăr de șuvițe dezordonate care se vrea cool și trendy. Pfff! Ah,da... și am avut o idee. IDEEA, de fapt.

5 ianuarie

Lazy day at home. Am mai scris ceva, am mai spălat ceva. Mă pregătesc de o nouă săptămână. Sis își face bagajele. Mâine se întoarce la Paris. deci ne vom trezi devreme, pe la 4 și un sfert. Ce-mi pot dori mai mult de la viață? Sărbătorile s-au terminat. În hornul dintre scări, vecinii au aruncat claie peste grămadă vreo 3 brazi și câteva coronițe, și ele tot de brad. Români, vă iubesc!

Povesteam, în postul anterior, de obiceiul nostru de Anul Nou, cel cu extrasul răvașelor. Iată ce am cules anul acesta:

Sunt o parte din tot ceea ce am găsit în jurul meu. - Alfred Tennyson

Everything you can imagine is real.  - Pablo Picasso

Știți ce înseamnă când ați venit la biroul unde sunteți respectat ca om? Unde părerea este ascultată și apreciată? Unde superiorii vă tratează ca pe niște egali? Înseamnă că ați nimerit în alt birou. - Necunoscut

I m tough, I m ambitious and I know exactly what I want. If that makes me a bitch, okay. - Madonna

Nu e destul să fii bun. Trebuie să fii bun de ceva. -  Tudor Arghezi.

Educația e ca erecția. Dacă o ai se vede. - proverb african.

E mai bune să eșuezi în condiții onorabile decât să reușești prin fraudă. - Sofocle.

The only way to get through life is to laugh your way through it. You either have to laugh or cry. I prefer to laugh. Crying gives me a headache. -  Marjorie Pay Hinckley

Nu este important să câștigi...este important să-l faci pe celălalt să piardă. - Necunoscut.

Fairy tales are more than true: not because they tell us that dragons exist, but because they tell us that dragons can be beaten. - Neil Gaiman, Coraline.

Toți se gândesc cum să schimbe lumea, dar nici unul nu se gândește cum să se schimbe pe el însuși. - Lev Tolstoi.

Nu întotdeauna trebuie să întoarcem pagina, uneori trebuie să o rupem. - Necunoscut.

Dacă toți copiii ar ajunge ce doresc părinții lor, lumea ar fi plină de genii care nu muncesc. - A. Poincelot

Mințile luminate discută idei, mințile mediocre discută evenimente, mințile mici discută oamenii. - Eleanor Roosevelt

Potrivit unor cercetări recente, femeile spun că se simt mai confortabil dacă se dezbracă în fața unui bărbat decât dacă ar face-o în fața unei femei. Aceasta din cauză că femeile sunt foarte critice, în timp ce bărbații sunt doar recunoscători. - Robert de Niro

Interesantă adunătură. Amuzantă... nu mai spun. Preferatul meu:
Fairy tales are more than true: not because they tell us that dragons exist, but because they tell us that dragons can be beaten. - Neil Gaiman, Coraline

De vreo 2 ani, ne-am obișnuit, noi cei care petrecem Revelionul împreună, să facem ceva stupid pe alocuri dar, fără îndoială, amuzant. E vorba de ghicitul noului an în vorbe de duh. Fără a mai lungi povestea, iată ce am extras eu din bol anul trecut. Sunt 12 citate, câte un motto pentru fiecare lună a lui 2013:

Viața nu are subtitrare, ori o înțelegi ori nu... - Autor necunoscut

Sunt de acord cu obiceiul care spune că bărbatul trebuie să sărute mâna femeii când o întâlnește prima dată. De undeva tot trebuie să înceapă... - Sacha Guitry

Viața e ceva ce ți se întâmplă atunci când nu poți să dormi - Fran Lebowitz

Din punct de vedere al aerodinamicii, bondarul nu ar trebui să poată să zboare. Dar bondarul nu știe asta și zboară în continuare. - Mary Kay Ash

Nu căuta răspunsuri imposibile. Mai bine schimbă întrebările. - Confucius

Omul înțelept nu spune tot ce gândește dar ce spune, gândește... - Aristotel

Să nu faci nimic e tare greu. Nu știi când ai terminat - Leslie Nielsen

Spune adevărul și atunci nu va mai trebui să ții minte nimic. -  Mark Twain

Sunt momente în viață când ți-e atât de dor de cineva, încât îți vine să-l scoți din visele tale și să-l îmbrâțișezi cu adevărat. - Autor necunoscut

Before God we are all equally wise... - Autor necunoscut

Nu sunt deștept, dar când privesc în jur prind curaj. - Ion Creangă

Dacă nu știi în ce port vrei să ajungi, nici un vânt nu este favorabil. - Seneca

Nu m-am uitat prea des pe bilețelele ăstea în 2013 așa că nu aș putea să spun care lună s-ar potrivi mai bine fiecărui citat. Cu toate astea:

    - sper că am nevoie mai rar de "subtitrări";

    - sunt vigilentă cu nenorociţii care încearcă să-mi sărute mâna;

    - nu am dormit cine știe cât în 2013;

    - bondar sunt demult numai că nu aflasem până acum de ce mă încăpățânez să zbor;

    - pun întrebări mai cumsecade și vorbesc mai rar fără cap (sper eu); 

    - am făcut nimic numai uneori; 

    - mint mai puțin și încerc să țin oamenii dragi aproape;
   - m-am liniștit - nu mai vreau să câștig cursa înțelepciunii dacă Doamne Doamne mă primește și-așa;

    - clar, am prins ceva curaj dar m-am și deprimat teribil urmărind mai îndeaproape, în toamna asta, perlele colegilor de ţară, mai ales cele ale politicienilor noștri mult iubiți;

    - cel mai important, știu care sunt porturile în care vreau să ajung.

***

Acesta este al 50-lea post pe (Cu)legătoruldeCuvinte reloaded și, să m-apuc din nou de joaca de-a blogul, a fost unul din planurile mele pe anul trecut. E adevărat, nu am făcut nici pe departe tot ce mi-am propus. Cu toate astea, azi am decis să fiu mai tolerantă cu mine și să mă felicit pentru puținul pe care l-am realizat. Adică... azi sunt fericită. Ceea ce vă doresc și vouă, tuturor celor care veți citi aceste rânduri.

Și, în loc de încheiere, vă las cu un citat din "Marele Gatsby". Pentru un început de an cât mai optimist nu ar strica  să avem, din când în când, momente aşa:

"Gatsby credea în luminița verde, în viitorul voluptos care se îndepărtează de noi pe an ce trece. Ne-a scăpat atunci, dar nu contează - mâine vom alerga mai rapid, vom întinde mâna și mai departe...Iar într-o dimineață frumoasă..."

LA MULȚI ANI!

"Băi...vreau la mare...băăăi!"

"Închide, mă, fereastra aia că trezești tot căminul!"

"Lasă-mă-n pace! Ce... oamenii din cămin dorm, deja, la doișpe? Nu se supără nimeni!"

Gabi și Sanda râd pe înfundate. Maria o trage pe Laura de la fereastră și închide geamul.

"Serios, acum, pe etajul meu lumea se culcă devreme! Behave!"

Bosumflată, Laura se întoarce la birou. Răsfoiește un pic cursurile, găsește pagina la care rămăsese și începe să citească:

"Modelele microeconomice folosite în prezent se împart în... Băi, ce facem noi aici? Examenul e peste o săptămână, ce dracu'! N-am chef!... Haideți să plecăm la mare!"

"Chiar acum...în ianuarie?" întreabă Gabi cu un zâmbet ironic în colțul gurii.

"Da, mă, în ianuarie! Ai văzut vreodată marea iarna? A văzut vreuna dintre voi marea iarna?"

"Laura, te rog, vorbește mai încet! Nu vreau să am probleme!" intervine Maria, iritată.

"Băi femeie, ești groaznică! Parcă ai un băț în fund or something... E 1 noaptea și e sesiune. Oamenii învață. Când învață împreună, oamenii mai și vorbesc... Uneori, vorbesc nițel mai tare..."

"Da', frate, da tu urli de-a dreptul! Nu vreau să fiu nașpa dar dacă facem prea mult balamuc, colegele mele vor trage concluzia că am dat cine știe ce petrecere kinky cât nu erau ele pe-acasă."

"Offf... tu ai prea mult bun simț. Mare chestie că mai urlu și eu un pic... Dar fie! Treacă de la mine! Vorbesc mai încet, da'... mergem la mare?"

"Interesantă ideea ta, Laura," intervine Sanda care, până atunci, conspectase conștiincioasă un curs. "Ce-ți veni?"

"Ehh...nimic, în mod deosebit. M-am cam săturat de toate, așa, și... sunt cu chef de ducă..."

"De toate...așa? Chiar și de Paul?"

Întrebarea Sandei stârnește chicotele celorlalte fete. Numai Laura nu râde. Se întoarce spre cursuri și zice cu jumătate de gură.

"Am cam încheiat ostilitățile cu Paul."

Chicotelile încetează. Toată lumea e atentă la Laura.

"Cum așa?" întreabă Gabi.

"Hai, băi, da ce serioase v-ați făcut... Nu e mare chestie! A doua zi după chef, mi-am dat seama că nu era așa mișto cum mi se păruse la prima vedere și-a cincea bere. Am mai ieșit de vreo 2-3 ori împreună da' lucrurile nu s-au închegat. Așa că am lăsat-o baltă. Acu' mă mai sună, din joi în Paști, când îi câștigă echipa favorită la fotbal... E chiar amuzant, uneori..."

"Hmmm..." Maria se încruntă un pic în timp ce o studiază cu atenție. "Sigur ești bine? Păreai mai încântată de el zilele trecute... Adică...după chef..."

"Da, mă, sunt bine... Laura nu se pricepe prea bine să mintă dar nici nu are chef să dea prea multe detalii. Urăște să pară slabă în fața prietenelor așa că își înlătură o suviță rebelă de pe față, își potrivește mai bine ochelarii și trece la atac:

"Povestește-ne mai bine de George, Maria. Se pare că vă merge bine, nu? V-am văzut aseară, în fața căminului. Nu vă mai îndurați să vă despărțiți..."

"Păăi... ne merge, deocamdată. Ne vedem destul de des și îmi place de el..."

"Și ăsta tot de la el e?" indică Laura trandafirul albastru care se odihnește într-un pahar, pe biroul Mariei.

"Daaa... i-am zis la un moment dat că mi-ar plăcea să văd un trandafir albastru și a ținut minte..."

"Vaaai. Ce drăguț! Ce romantic!Sirop, siroop, sirooop... Un castravete murat, vă rog!" Laura își dă ochii peste cap și iși pune mâinile pe inimă cu un gest larg, teatral.

Maria înghite în sec și, blestemul blondelor, se înroșește rapid până în vârful urechilor.

"Ia uitați-vă la ea... S-a făcut ca racu..." observă Gabi. Toată lumea începe să râdă.

"Te vrăjește ca la carte... Da nu-i rău. Măcar a citit o carte bună. Și... prințul ți-a arătat, până acum, apartamentele lui regale?"

"Ăăăă...am fost pe la el de câteva ori." Maria se înroșește și mai tare.

"Și? și?" întreabă celelalte la unison.

"Păi și ce? Nu e treaba voastră..."

"Păi, na, și l-ai răsplătit pentru atențiile ăstea romantice?" continuă Laura interogatoriul. "Că doar nu cară omu' trandafiri albaștri, așa, degeaba."

"Ehh...poate îi cară că sunt eu drăguță." Maria ar vrea să schimbe subiectul. Viața ei sexuală sau, mai bine zis, viitoarea ei viață sexuală îi dă bătăi de cap și-așa. Preferă să nu se gândească prea mult la asta și să lase lucrurile să curgă de la sine iar curiozitatea amicelor ei nu o ajută deloc.

"Haideți fetelor, nu fiți rele! Și mie îmi aduce Radu flori măcar o dată pe lună și noi am terminat cu negocierile de ceva vreme..." punctează Sanda, zâmbind complice. Pentru ea, lucrurile sunt simple, viața e ordonată. Sanda e cu Radu de 5 ani și crede că e fericită așa că, din când în când, mai ales când e vorba de povești sentimentale, își arogă rolul de "mami" a lor, înțeleapta grupului.

"Da, mă, da' îți aduce trandafiri albaștri? Ăsta e din cu totu altă ligă. Hihihi...Ia zi, ești moartă după el au ba? Eu, recunosc, aș fi." Gabi are și ea prieten de ceva vreme dar Marius e băiețaș de cartier. Mai necioplit, da băiat bun, așa îl caracterizează Gabi. "Cele mai frumoase declarații de dragoste mi le face când e mort de beat și se roagă de mine să-l iert că a comis-o din nou. Partea amuzantă e că stă în genunchi în fața mea și îmi îmbrățișează picioarele în timp ce se lamentează."

"Păi, tu, și Marius e un romantic, se pare..." râde Sanda.

"Eii...aș. Când ajungem la discuții d-ăstea de-abia se mai poate ține pe picioare... E mai comod pentru el să stea jos în timp ce vorbește. Mai ales că, uneori, ține neapărat să-mi facă versuri..."

"Versuri?" Laura prinde provocarea din mers. "Nemaipomenit! Ia uite unde se ascundea siroposu'. Do share, please."

"Of... stai, să-mi amintesc. La naiba! Am zis că le voi scrie undeva da' nu m-am ținut de treabă. Ahh... e o strofă pe care o tot repetă. Clar, creația lui. Ceva cu fata mea Găbița, cea mai frumoasă, nu foarte devreme-acasă, bla, bla, blu, blu, ce n-aș face pentru ea, bla, bla..."

Hohote prelungite de râs. Nimeni nu se mai poate abține. Pentru câteva clipe, Maria a uitat cu desăvârșire că nu vrea gălăgie în cameră. Într-un târziu, își amintește:

"Șșșt... fetelor... mi-ați promis că sunteți cuminți!"

"Noi suntem... Tu râdeai de mureai acu' câteva momente."

"Daaa... a fost foaaartee amuzant da', vă rog, haideți să vorbim mai încet."

Șueta continuă mai cu șoapte, mai cu chicoteli, mai cu râs sănătos, din toată inima, când poanta e prea tare. Cursurile au rămas uitate pe birouri și în paturi. "Mai e și mâine o zi", se gândesc fetele. "Sigur vom avea mai mult spor!"

Camere însorite şi bocanci cu ţinte:
I. Aiurita
II. Haos 
III. Petrecerea (I)

IV. Petrecerea (II)

V.Șuetă de sesiune

Ar fi nedrept din partea mea să las să treacă sărbătorile de iarnă fără să menționez că, și în București, au început să apară târguri de Crăciun. Eu am trecut prin două dintre ele: cel de pe Lipscani și cel din piața Universității. Aici am zăbovit un pic pe la tarabe și am făcut câteva fotografii. 

Mi-a plăcut ideea de piață, delimitată fizic de restul spațiului prin două porți mari, de cetină, și m-au surprins mărfurile expuse. Desigur, am văzut și chinezisme - colecția obligatorie de dresuri de iarnă asortate cu ciorapi și căciuli de duzină dar, genul acesta de marfă constituia mai degrabă excepția decât regula. Mulți dintre micii comercianți aflați în piață vindeau fie obiecte hand-made din lemn: scăunele rotunde cu 3 picioare, cufere sculptate, rafturi și chiar jucării (destul de drăguțe, aș zice), fie icoane, măști ceremoniale (inspirate, poate, din obiceiurile de a colinda cu capra, brezaia sau mai știu eu ce),ștergare brodate cu motive populare, miere, dulciuri, vin și mâncare de sezon (adică cârnați, șorici, sarmale, cozonaci, plăcinte cu de toate, etc...). Dacă voiai să mănânci sau să bei un pahar de vin fiert în tihnă puteai să te oprești la unul din butoaiele albe aflate în fața căruțelor mobile (niște apariții pitorești, cu miros ademenitor). Când am trecut eu pe-acolo, în dimineața zilei de 24 decembrie, piața era destul de goală. Din niște boxe, aflate habar n-am unde, răsuna un colind. Câțiva părinți matinali își aduseseră copiii la carusel. Un domn, care părea pe fugă înfuleca, cu viteză maximă, niște sarmale. În jurul tarabelor, oamenii, încă puțini la număr, admirau marfa expusă sau cumpărau diverse: produse bio, poate ultimele cadouri de Crăciun...

Mi-a părut rău că nu am putut sta mai mult fiindcă la plecare am descoperit și taraba unde se vindea vin la cană, cana fiind o ulcică drăguță din lut ars pe care, cu 10 lei, puteai să o iei acasă.