Plaja din Vadu

Nu am mai scris demult aici și despre litoralul nostru am vorbit doar în 2013, când am fost să mă soresc câteva zile în Neptun. Excursia aceea mi-a adus aminte de vacanțele cu părinții, undeva pe la sfârșitul comunismului, când cele 2 săptămâni la mare și la munte făceau parte din programul obligatoriu de vară al fiecărei familii. De data asta nu am mai ajuns într-o stațiune main-stream ci pe plaja din Vadu, un soi de ceea ce am citit că a fost Vama -Veche acum vreo 30-40 de ani, adică o zonă neamenajată, semi-pustie, unde oamenii vin cu toată casa după ei pentru a locui pe țărmul mării, pentru câteva zile. 

Locuitul pe plajă nu este un moft ci o necesitate. Zona face parte din Rezervația Biosferei Deltei Dunării și singura construcție amenajată (cu 2 filiale, așezate la o sută de metri una de alta) e o cherhana, numită Vadu Pescarilor. Amatorii de plajă și de liniște vin aici echipați pentru traiul în pustietate: cu cortul sau rulota, spray-ul împotriva țânțarilor, ceva mâncare și neapărat apă pentru băut și spălat pentru că nu există, pe niciunde, vreun izvor, cișmea sau duș amenajat. Însăși plaja e destul de greu de găsit pentru că din satul Vadu mai sunt de mers vreo 10 km pe puțin cu mașina, pe un drum neasfaltat care are de o parte marea iar de cealaltă parte stufărișul Deltei. Mie, cel puțin, mi-a făcut poftă de explorat. Nu am fost până acum în Deltă dar e clar unul din locurile în care aș vrea să ajung, să o văd, carevasăzică, pe îndelete. 

Revenind la Vadu, dacă nu ai mâncare sau apă, singurul loc în care poți merge e cherhanaua de care pomeneam mai sus. Mâncarea e bună și proaspătă dar prețurile sunt de... București și dacă, la un moment dat vrei și altceva, nu prea ai șanse să găsești pentru că majoritatea preparatelor sunt pe bază de pește, fructe de mare sau icre.  Eu aș zice că merită să trăiești și așa pentru o zi, două pentru că plaja e faină, largă și lungă, cu nisip fin iar apa devine adâncă destul de departe de țărm. Cel mai important amănunt e că ai loc - nu te ciocnești de oameni la fiecare pas și te poți bucura de petecul tău de mare și nisip în voie. 

Totul e curat dar asta ține de faptul că Vadu face parte din rezervație și, din câte am auzit, poluarea este taxată destul de mult. Oamenii pe care i-am văzut acolo aveau grijă să strângă gunoiul după ei, părinții le făceau gropi cu lopețica copiilor când aceștia voiau la baie iar în jurul restaurantului, singura mărturie a civilizației, gunoiul era strâns și dus într-un loc amenajat spre ieșire. Ar fi fain ca fiecare om care trece pe-acolo să facă asta, fie că îi e teamă de amenzi sau nu, pentru că sunt puține locuri frumoase care au rămas și curate după trecerea noastră.

E important de știut că pentru a intra în rezervație, trebuie achitată o taxă de 5 lei de persoană și 10 lei de mașină pe zi. Ea poate fi plătită fie în Sulina, fie online.