Să te trezești la 6 (dimineața!!!).
Gata, ai lenevit destul, e sâmbătă, momentul potrivit să explorezi împrejurimile Parisului, într-o excursie de o zi care avea în program vizita la o veche abație, unde era organizată o expoziție de orhidee și câteva ore petrecute într-un orășel medieval (mi-e foarte greu să numesc ceva de la ei sat, pentru mine satul e mult mai rural și lipsit de confort, cam cum e pe la noi), Cambrai. Să alergi la metrou și de la metrou la autobuz, noroc că nu am avut de mers prea mult - autobuzul era parcat la Denfert Rochereau, destul de aproape de Trocadero. Să ajungi la autobuz, să aștepți după ultimul întârziat, latin ca și noi, un ecuadorian, și să pleci la drum - 2 ore și ceva cu autocarul, momentul perfect să îți completezi somnul de dimineață.
Să ajungi odihnit și dornic să vezi flori la abația Vaucelle. Să faci câteva poze frumoase, să observi că orhideele sunt de sute de feluri, nu doar cele clasice pe care le știai tu, de-acasă, să dorești să cumperi și tu una, dar să îți dai seama, cu regret, că cei de la aeroport nu ar putea fi foarte înțelegători cu micile tale plăceri nevinovate. Să faci și mai multe fotografii atunci, măcar așa să duci cu tine parfumul, moliciunea petalelor, bogăția culorilor. În sfârșit, în ultima cameră, să descoperi încântată că e ceva ce poți cumpăra și nu orice ci unul din lucrurile la care francezii sunt buni, foarte buni, unul din lucrurile pe care ție îți plac mult, foarte mult - parfumurile, existente aici în varianta artizanală, conținând, desigur, și extract de orhidee.
Să ajungi, după încă o jumătate de oră în autocar, în Cambrai.
Rupți de foame, eu, sis și ecuadorianul, să ne așezăm la o masă în piața principală pentru a degusta câteva bucate locale. Să așteptăm mult și bine fiindcă este 1 după-amiaza, tot francezul mănâncă, și aici, ca și aiurea, servirea nu e deloc rapidă în provincie. În sfârșit, cu burta plină, dar cu mai puțin de o oră jumătate rămasă pentru colindat, să luăm orașul la picior, vorbind mai mult despre diferențele sau asemănările dintre Ecuador și România: petreceri cu familia (și la ei, ca și la noi, există un cult al familiei dezvoltat), locuri de muncă (puține, în ambele părți, dacă nu sunt în zona IT), tipuri de înjurături (noi avem ce-avem cu mama, ei cu tata). Să vedem în fugă un parc, câteva piațete și clădiri medievale bine păstrate, să intrăm într-un magazin de dulciuri specializat în caramele, ei le zic betises adică prostioare, și reprezintă una din mândriile zonei, să ne luăm ciocolată și cadouri pentru acasă și să alergăm spre autobuz pentru cele 3 ore de călătorit înapoi și somnul de după-amiază.
0 comments:
Trimiteți un comentariu