Palatul Primăverii - casa familiei Ceaușescu

Voiam de mult să ajung să vizitez reședința soților Ceaușescu, cam de acum 2-3 luni, de când aflasem că a fost deschisă publicului. Duminica trecută s-a dovedit o zi prielnică pentru o plimbare în Primăverii. Ne-am programat de dimineață pentru ora 15:30 și, minune, am reușit să ajungem la timp. În principiu, vizitele se fac doar cu programare, dar am văzut că dacă grupul nu e întreg, admit și oameni sosiți fără să anunțe telefonic.

Prima surpriză ne-a întâmpinat la... ușa palatului: ghizii zâmbitori și dornici să ne ajute. E printre primele dăți când, vizitând un muzeu românesc, dau peste angajați bucuroși de oaspeți. Nu venise toată lumea, așa că am mai așteptat vreo 10 minute după ora stabilită, timp în care am achitat biletul de intrare (30 de lei întreg, 15 lei pentru studenți, elevi sau pensionari) și ne-am pus papucii de plastic, obligatorii pentru plimbarea pe covoarele țesute manual în România sau Iran. Când am început turul, ne strânseserăm deja vreo 15 persoane: 8 români și un grup de pensionari francezi, având ca lider un român mutat în Franța.

Mai întâi am intrat în holul casei, ca să zic așa, o cameră spațioasă care dă spre biroul lui Nicolae Ceaușescu și un salon, dar și spre apartamentele lui Valentin Ceaușescu, living-room-ul familiei și un alt salon de protocol unde se pare că a fost primit Ronald Reagan, când a vizitat România. Ghidul, deși tânăr, dădea impresia că regretă perioada comunismului - ne descria mobilele, sublinia că tot ceea ce vedeam, fusese produs în România, dar și că, acum, aproape toate fabricile pe care le-a menționat au dat faliment.

Biroul lui Nicolae Ceaușescu

Înainte de a urca la etaj, am mai văzut crama (decorată în stilul mănăstirii Horezu), unde ni s-a povestit că Nicolae Ceaușescu nu consuma mai mult de o sticlă de Odobești la câteva luni, și cinematograful privat al familiei. Se pare că familia și apropiații erau fani ai filmelor americane, ceea ce i-a dat ocazia ghidului să facă o paralelă între privilegiile de care se bucurau conducătorii și cele 3 ore de televiziune (de la 7 la 10), cenzurate și ele, de care beneficia restul României.

La etaj, am găsit apartamentele lui Nicu, Zoe și al Elenei, dar și apartamentul comun al soților Ceaușescu - cel în care stăteau de fapt. Camerele lui Zoe au fost singurele care mi-au plăcut, se cunoaște că sunt ale unei fete, a zis cineva, poate, dar erau mai puțin încărcate ca restul încăperilor, pline de opere de artă, ce-i drept, dar care imitau o perioadă în care, mie cel puțin, casele nu mi se păreau locuibile - Renașterea. Ghidul i-a lăudat pe Valentin, fizician de un oarecare renume în afară, și pe Nicu, moștenitorul, care, spun miturile urbane, dădea dovadă de o înclinare spre liberalism mai mare ca a tatălui. Evident, și tatăl fusese un conducător bun, a continuat el, dar îl stricaseră femeia (mă enervez un pic gândindu-mă că o parte din acest mit este nu numai opera savantei de renume mondial, ci pur misoginism) și vizita la Mao, în China, unde prinsese gustul cultului personalității.

Camera Zoei

Le-a plăcut și în Franța, n-am dat seama - tot la etaj mai există un salon care este copia fidelă a unuia văzut de soții Ceaușescu la Louvru sau Versailles.

După camerele de locuit - pentru efect, dormitorul cuplului avea patul pregătit, cu lenjeria pusă și pijamalele aranjate pe fiecare parte, ca și cum foștii proprietari ar veni aici, pentru odihnă, în fiecare seară, am văzut garderoba, denumită La Cuci, și faimoasa baie de aur, în fapt e doar aurită, ni s-a spus - singurul loc unde e aur în casa asta, restul mobilelor sunt suflate cu bronz. Un băiat din grup a căutat repede pe net - cu un gram de aur poți auri un cal și călărețul, hai, că nu e exagerat, zice el, își fac poze apoi: vrei un selfie în baia ăstuia, îl întreabă iubita când ajung în fața oglinzii, el încuviințează și ea adaugă: atunci, fă-te și tu că te speli pe mâini.

Baia de aur

Dintre camerele personale mai făceau parte grădina de iarnă și camerele de îngrijire personală ale cuplului, dotate cu spa made in Romania, saună și chiar solar.

Piscina a fost o surpriză - în mijlocul ei era organizată o expoziție cu fotografii ale familiei Ceaușescu - la munte, la diferite petreceri, cu copiii sau familia, și erau expuse câteva documente - scrisori, diferite note informative, etc. Mi-am dat seama atunci că ghidul ni se adresa nouă ca unor cunoscători care veniserăm deja cu o opinie despre cine au fost soții Ceaușescu. Pentru străini și cei mai tineri, nu ar strica ca vizitarea palatului să fie completată cu o expoziție mai amănunțită despre Epoca de Aur sau, măcar, despre perioada Ceaușescu, ceea ce se pare că se va întâmpla pe viitor, conform site-ului muzeului.