Călător prin gările din București


S-a întâmplat într-o zi caldă de primăvară, una dintre primele de după zăpezile de sfârșit de martie, să particip la o excursie prin București. O găsisem întâmplător pe Facebook și cum soră-mea de-abia venise în oraș, mi s-a părut un mod bun de a ne petrece timpul, aflând, adică, lucruri despre gările orașului. Am pornit de la Gara de Nord, unde, opriți în mijlocul peisajului post industrial, am discutat despre istoria Gării care, înființată în 1869, purta, inițial, numele de Gara Târgoviște. În procesul modernizării s-au întâmplat multe, înainte de a ajunge la forma de azi, inclusiv ca un tren să intre în birouri pe la 1950 pentru că i se stricaseră frânele. Clădirea a scăpat aproape intactă din bombardamentele celui de-al doilea război mondial - aliații erau interesați, în primul rând, să distrugă șinele, ceea ce a fost bine pentru că proiectul Gării Centrale din București nu a fost finalizat niciodată. 

Am mers apoi, de-a lungul șinelor și a podului Basarab până la Grozăvești. Într-un peisaj copleșit de mizerie, dar ornat cu geamurile high tech ale clădirilor de birouri, am vorbit de fosta fabrică de bere Grivița, acum o ruină, unde s-au produs de toate, inclusiv sucuri la conservă, pentru nemți, în timpul războiului, și de primul turn de apă din București, care încă există și care a fost construit de Effingham Grant, englezul care a dat numele unui pod în oraș și a cărui soră, Maria Rosetti, este prima femeie jurnalist din țară și imaginea României Revoluționare, în tabloul lui Rosenthal. Apropo, știați că șoseaua Orhideelor se numește așa pentru că domnul Grant avea o seră cu flori exotice acolo?

Trecând pe lângă una din centralele care aprovizionează cu electricitate Militari-ul și Crângași-ul, am ajuns la Cotroceni, unde fosta gară Filaret este, acum, o intrare încorporată în zidul clădirii deși se pare că o linie auxiliară, care lega Centura Militari cu Casa Poporului, a funcționat până prin anii '80. Am continuat drumul spre Academia Militară, pe șoseaua Panduri, ca să auzim mai multe despre arhitectul care a proiectat-o, Duiliu Marcu, un personaj interesant al lumii interbelice care a desenat, printre altele, Aeroclubul Român, Palatul CFR și Gara Sinaia. 

Ținta finală a plimbării noastre, piața Operei, ni s-a deschis în cale după o frumoasă plimbare prin Cotroceni, cu popasuri pe lângă Elefterie cel Vechi și Elefterie cel Nou. Pe locul în care astăzi e opera se înălțau, în anii 1900, clubul Juventus, Venus și grajdurile hipodromului. Pe acest teren se voia a fi construită Gara Centrală, dar de fiecare dată când un proiect era aprobat nu existau suficienți bani, așa că se alegea soluția de compromis - Gara de Nord era extinsă cu o nouă clădire.

Plimbarea a durat vreo trei ore iar ghidul ne-a oferit multe informații interesante. Deși nu este cel mai organizat grup de acest fel din București, merită să intrați pe pagina lor de Facebook , ca să vedeți dacă există excursii potrivite vouă, pentru că oferta este variată și bine documentată. 

















0 comments:

Trimiteți un comentariu