Budapesta - plimbări pe malul Dunării, Dealul Castelului și băi termale


Am fost în Budapesta anul trecut, pe la începutul lui aprilie. Vremea era caldă iar zilele frumoase de primăvară făceau ca plimbările să fie o plăcere, dezmorțirea necesară după lunile de hibernare ale iernii. Hotelul nostru, un vestigiu al unei perioade de lux burghez, un pic decăzut astăzi, era în Pesta, într-o zonă suficient de centrală încât să putem ajunge aproape oriunde pe jos.

Bineînțeles că Dunărea ne-a atras ca un magnet, așa că în prima zi am pornit degrabă spre poduri. Ca paranteză, cele 7 poduri care leagă partea de jos, Pesta, de partea de sus a orașului, Buda, merita străbătute neapărat pe jos pentru a te bucura de frumusețea fluviului. Revenind la plimbarea de care povesteam, voiam să ajungem în orașul vechi, la palatul regal. După o scurtă oprire la Sfântul Ștefan si pe Vaci Utca, inima comerciala a orașului, am traversat Dunărea pe Elisabeth, un pod construit la începutul secolului, a cărui structură de lanțuri a fost distrusă în al doilea război mondial și apoi înlocuită cu cabluri. Nu ne-am orientat foarte bine pe GPS, așa că, după ce am urcat un deal pieptiş, tot ce am găsit a fost Citadela, o fostă fortăreață, nici pe departe la fel de faină ca Palatul Regal, dar bună pentru fotografii și priveliște de ansamblu.

Ne-am oprit preț de o cafea și o gură de oxigen - urcarea dealului pieptiș nu e chiar cel mai ușor lucru, chiar dacă pe drum mai dai de copaci și veverițe, iar apoi am coborât pe Chain Bridge, considerat cel mai sectaculos pod din oraș, pentru a ajunge la clădirea Parlamentului, în Pesta. Era un drum pe care aveam să îl refacem în fiecare zi, pe jos, pentru a ne bucura de oraș pe ambele maluri ale Dunării.

Într-o după-amiază, ne-am întors pentru a vizita băile termale Kiralyi. Plasate într-o clădire verde, părăginită, pe o stradă din Buda, care merge paralel cu Dunărea, ascund un izvor termal care se varsă intr-un bazin acoperit cu un dom găurit, moștenit de la turci. În jurul bazinului mai există trei căzi mai mici o saună uscată, una umedă și facilitățile basic de baie și duș, totul curat și uimitor de bine întreținut, pentru o baie de cartier. Lockerele și cabinele private, masajul și jacuzzi-ul sunt plasate în jurul curții interioare a clădirii, care oferă privirii un spațiu destul de vast pentru în mijlocul orașului.

Ne-a plăcut la Kiralyi - ne-au plăcut prețurile și curățenia și am fi încercat să ajungem și la mai faimoasele Széchenyi și Gellért, dacă prima nu ar fi fost închisă pentru renovare și a doua segregată pe sexe în timpul săptămânii. E bine să vă informați din timp, de altfel, în privința programului băilor, dacă vreți să le vizitați când ajungeți în Budapesta. Ar fi și păcat să nu intrați în una dintre ele, măcar, fiindcă orașul este bogat în izvoare termale și în băi decadente, vechi de câteva sute de ani. 

În aceeași seară am ajuns la castel. Era frig și începuse ploaia. Puținii turiști, mergeau zgribuliți, ca și noi, din curte interioară în curte interioară, căutând pe telefon sau pe hărțile de mână Bastionul Pescarilor, Curtea Leilor sau biserica Matthias. Cu aceasta din urmă am avut noroc - deși programul de vizitare se terminase, am putut arunca o privire, deoarece nimeni nu se gândise să încuie ușa. Am găsit acolo penumbră și picturi vechi, frumoase, pe care, din păcate, nu am avut timp să le vedem prea bine. E interesant de știut că porecla bisericii vine de la Matei Corvin, care nu numai că a îmbogățit structura intițială, dar și-a sărbătorit și ambele nunți acolo.













0 comments:

Trimiteți un comentariu