Moscova. Zborul, sosirea, primele impresii

Am ajuns la aeroport după o noapte grea, în care au încăput doar două ore de somn, fiindcă restul au fost ocupate cu băgăjitul. De data asta, spre deosebire de concediul mare de acum un an, când era cât pe ce să pierd avionul, eram acolo ( nu din "vina" mea, recunosc) cu trei ore înainte de decolare. Urma să ne aruncăm în explorarea Rusiei încă de la plecare, fiindcă zburam cu compania lor, Aeroflot. La bord, eram într-un avion mic - Suhoi, cu câte două locuri pe fiecare parte, ne aștepta prima surpriză plăcută - masa unde, pentru prima oară în viața mea de călător, am primit un meniu tipărit și posibilitatea de a alege între două feluri de prânz.

Cele aproximativ două ore și jumătate de zbor au trecut ușor. De-abia am avut timp să citesc câte ceva de pe wikipedia despre Rusia și să dorm o jumătate de oră, că am început coborârea și atenția mi-a fost captată de ceea ce vedeam pe hublou.

Era frumos afară în sâmbăta în care ne-am început vacanța, așa că am văzut mult și departe. De sus, Moscova arată ca un oraș construit în pădure. Există, ce-i drept, multe blocuri comuniste, multe dintre ele seamănă până la identificare cu ce avem și noi - construcții urâte dar funcționale, prost întreținute, împărțite în apartamente standard - că doar de la ei ne-am luat planurile de construcție. La prima vedere, observi însă două diferențe majore: în Moscova, multe dintre aceste blocuri sunt turnuri cu câteva zeci de etaje (deh, acolo cutremurele sunt mai rare) și în jurul acestor clădiri, în mijlocul acestor cartiere, pe marginea șoselelor, mai peste tot, de fapt, spațiul este împărțit cu generozitate, între oameni și natură. Da, capitala Rusiei e un oraș mare (cu tot, cu suburbiile, are o populație aproape egală cu a României astăzi), dar e și un oraș verde, aerisit, cu parcuri imense și spații largi, deschise, între clădirile cu locuințe. Primul lucru care m-a izbit ca fiind diferit a fost prezența bisericilor în cele mai neobișnuite locații. Prima peste care am dat era o capelă micuță, în aeroport, iar a doua, pe care am văzut-o chiar când ieșeam din gară, se oglindea în pereții de sticlă ai unei unei clădiri corporatiste care purta mândră sigla PWC-ului (Price Water Coopers). Nu insist acum prea mult asupra subiectului, fiindca despre bisericile rusești mai am multe de povestit.

Ca la noi

Din aeroportul Sheremetyevo, unde ne lăsase micuțul nostru avion, am luat trenul expres (biletele se pot cumpara de pe site cu un discount sau de la automatele din aeroport, cu 500 de ruble pe călătorie) spre gara Belorussky. Drumul, care durează cam o jumătate de oră, ne-a ajutat să vedem și periferiile orașului. Din păduri se ivesc mai întâi cabanuțele în care rușii își petrec week-endurile (dacha) și în care am citit că, mai nou, părinții se mută de tot pentru a le lăsa apartamentele de la oraș copiilor (în Moscova, metrul pătrat de locuință comunistă costă peste 4 000 de dolari), apoi blocurile de care vorbeam mai devreme. Gara e la câțiva pași de metroul Belorusskaya (un tichet de 2 călătorii costă 100 de ruble, adică aproximativ 7 lei, unul de 20 - 580 ruble și se pot cumpăra fie de la casă, fie de la automatele din stație ).

La ieșirea din gară

Coborând în măruntaiele pământului, am luat pentru prima oară contact cu minunatele stații de metrou moscovite, lăudate în toată lumea. Ocupată cu bagajele și hărțile, uitasem cu totul de asta, așa ca surpriza a fost cu atât mai mare.

Urma să ieșim la suprafață printr-o stație care poartă un nume plin de rezonanță - Dostoyevskaya. Hotelul nostru, situat în centru și nu prea, deși nu ne-a plăcut la prima vedere, s-a dovedit a fi cea mai bună alegere pe care o făcusem în acest tur. E ciudat, ce-i drept, să te simți bine într-o clădire care a fost sediu al NKDV-ului vreme de 17 ani, dar, după cum urma să aflăm, așa e Rusia, cu lumini sau umbre, acolo unde te aștepți mai puțin.

Prima seară a fost, ca în toate locurile noi, aproape magică. Am mers pe jos până la Kremlin trecând, în drumul nostru, pe lângă o moschee , baruri, magazine și terase construite în clădiri vechi (pe care ei le-au păstrat mai bine ca noi), petreceri extravagante pe lângă teatrul Bolshoy și mall-ul de lux, Țum, unde nu poți să intri în buda istorică fără să lași 500 de ruble. Era un drum pe care urma să îl mai parcurgem de câteva ori în cele 4 zile petrecute în oraş, fiindcă Piața Roșie și Kremlinul sunt, la propriu, centrul orașului. De-aici pleacă Tverskaya, bulevardul larg pe care se găsesc multe exemple de arhitectură stalinist - empire, clădiri construite să fie, în primul rând, utile dar suficient de mari și dichisite încât să impună respect și bulevardul Okhotny Ryad care dă spre cea mai nouă catedrală din oraș, numită ceva de genul Salvarea prin Christos (în timpul comunismului pe locul bisericii era o piscină în aer liber, care funcționa și iarna), de unde se ajunge, încet, încet, spre Treatyakov, muzeul cu artă rusească. Nici Arbatul, faimoasa lor stradă comercială, unde azi portretiştii și vânzătorii de matrioșce își întind marfa în fiecare zi, nu e prea departe.

Când am ajuns la destinație, Piața Roșie tocmai se închidea peste noapte. Am mai hoinărit un pic în jurul zidurilor Kremlinului, suficient încât să observăm dimensiunea colosală a clădirilor, să găsim unul din restaurantele lanțului care ne fusese recomandat pentru mâncare ieftină și sa vedem cum, una dintre fântânile din parc e curățată de homlessi mânați de la spate, cu bățul, de niște paznici. După cum ziceam, lumini și umbre...