Munster

Vacanţa în Germania de care începusem să vă povestesc acum ceva vreme, a fost o alergătură între Dortmund -  oraşul în care stăteam şi localităţile (sau ţările) învecinate. Astfel am reuşit să văd, într-o săptămână jumătate, nu numai o parte din Westphalia ci şi o bucăţică bună din Olanda, totul datorită trenurilor de mare viteză care micşorează semnificativ distanţele în Europa civilizată. 

Al doilea oras în care am ajuns a fost Munster-ul - o adevărată gură de aer proaspăt pentru mine după rigoarea şi arhitectura eficientă a Dortmund-ului. Considerat capitala culturală a regiunii, Munster este un orăşel boem, cu multe clădiri în aparenţă vechi (de fapt, majoritatea au fost reconstruite prin 1950 după modele de dinainte de război) şi un campus uriaş (wiki mă informează că din cei aproximativ 270 000 de locuitori cam 1/4 sunt studenţi). Asta face oraşul tânăr şi neconvenţional. Majoritatea celor de-aici se deplasează pe bicicletă. Am văzut acolo toate modelele de biciclete posibile şi cei mai neaşteptaţi biciclişti. Aveţi drept dovadă, în imaginea de mai jos, o tânără însărcinată care pedalează curajos, trăgând într-un cărucior ataşat vehicului ei de transport un alt copilaş. 

Un domn se relaxează pe o tricicletă prevăzută cu locuri pentru brotaci.

Niciodată nu e nepotrivit să-ţi afişezi dragostea în public:) Mai ales când sunteţi, amândoi, pe biciclete.

O altă diferenţă faţă de oraşele obisnuite ar mai fi stilul neconvenţional de îmbrăcăminte pe care, până acum, l-am întâlnit doar în marile capitale. Un mare număr de oameni se plimbă pe stradă la ceasurile amiezei, aparent fără nimic prea important de făcut. Mulţimea teraselor fac dovada unei vieţi sociale intense. 

Oriunde întorci capul, cel puţin în centrul vizitat de noi în mica drumeţie de o zi, dai de o clădire interesantă sau neobişnuită.

Totul este încadrat de mari spaţii verzi şi parcuri unde oamenii se pot relaxa la sfârşitul zilei.

Desebit de frumoasă atât pe dinafară - ca aşezare în piaţa principală, cât şi pe dinăuntru - datorită măreţiei tipice bisericilor catolice, este catedrala Sfântul Paul.

Mi-a mai placut şi palatul Schloss . Deşi stilul este greoi (baroc) lasă o impresie frumoasă privitorului - o clădire solitară, înconjurată de un parc care o echilibrează. Aşa cum am prins-o noi, în apus de soare, are un aer uşor melancolic şi, în timp ce mergi pe lunga aleea pavată, ai senzaţia că, din clipă în clipă un alt timp va năvăli peste tine şi vei auzi, apropiindu-se, tropotul rapid al calului ce aduce un vizitator neaşteptat. Din păcate, era închis , aşa că nu am putut intra înăuntru să-mi clarific primele impresii. 

Cred că dintre locurile vizitate în Germania, Munster-ul mi s-a potrivit cel mai mult ca înfăţişare şi "temperament" . Singurul meu regret e că nu am rămas mai mult pe-acolo să-l explorez pe îndelete.